Filipine

Am ajuns cu bine in Filipine dupa o escala de trei saptamani in Thailanda. Incercam sa ne adaptam climei tropicale si nenumaratelor insecte, gandaci si furnici de toate soiurile, umblatoare, zburatoare. Ploua zilnic, in general dupa amiaza, torential. A inceput deja sezonul ploios. Pe o parte a insulei simtim influentele musonice, pe cealalta influentele furtunilor tropicale sau ale taifunurilor. Furtunile tropicale aduc ploi constante, neintrerupte pe perioade de cateva zile.

Din ce am observat pana acum, oamenii sunt in general foarte saraci, dar exista si o clasa de bogati. Manila este unul din orasele cele mai populate de pe glob. Cei saraci traiesc in niste cocioabe improvizate, care sunt luate de ape la ploile torentiale sau la taifunuri (care sunt in medie 5-6 pe an). La usa cocioabelor vand fructe si legume proaspete: ananas, pepeni, papaya, mango, avocado, cartofi, etc. Din asta traiesc. Nu au apa curenta, iar despre toalete si canalizare nu e cazul sa mai vorbesc.

In schimb, cand sunt invitati la prelegeri sau prezentari publice, vin, umplu salile. Sunt oameni simpli, dar binevoitori. Cu acestia vom lucra, impreuna cu studentii. Suntem la doar 45 km sud de Manila, dar se face o ora si jumatate sau chiar doua din cauza traficului. Nu recomand nimanui sa conduca in Filipine, e o loterie, si doar Dumnezeu te pazeste de accidentele care se produc frecvent. Jeepneys sunt un fel de maxi-taxiuri care merg pe mijlocul drumului si opresc brusc pentru a mai lua pe cineva, chiar si atunci cand nu mai este loc intrucat si pe exterior oamenii stau atarnati de orice bara se pot apuca; iar daca un astfel de mijloc de transport nu are nici semnalizare sau stopuri de frana masina din spate intra direct in ele. Mor oameni pe capete din cauza asta.

Un alt mijloc de transport pentru oamenii saraci este un autobuz fara ferestre, gen cele pentru mexicanii care culeg recoltele in US, si care, atunci cand incepe ploaia se opreste, oamenii se dau jos si scot sapunul si incep sa se spele in ploaie. Dus natural. Sigur, exista si autocare cu aer conditionat pe aceleasi trasee, dar diferenta de pret saracii nu si-o permit. In plus, nu au dusul gratuit 🙂

Al treilea mijloc de transport este un fel de motocicleta cu atas, cu perdele pentru protectia impotriva curentului. Cu ea se transporta apa, fructele si vegetalele, materiale de constructie, si bineinteles oameni. Incap pe o astfel de motocicleta cu atas cam 8-10 persoane, si frecvent cade cate unul, doi din ea.  Ieri am vazut cum o echipa intreaga de “tunzatori de iarba” a incaput “pe” o astfel de motocicleta cu atas. Trei pe motocicleta, trei in atas, si inca vreo cinci agatati pe margine. La cate o panta, ca sa o poata urca, o lua intai la vale pentru a prinde viteza 🙂 La cate un semafor mai coborau vreo doi-trei ca sa usureze munca motorului, si apoi urcau la loc din mers.

La universitate avem studenti din toate continentele, o atmosfera buna de lucru. Inca nu ne-a sosit containerul cu lucruri, traim inca din valize, dar nu ne plangem, mai ales cand vedem saracia si nevoile celor din jur. Multumirile noastre bisericii romane din Addison pentru ajutorul oferit inainte de plecare. A fost deosebit de apreciat in conditiile de aici.

Preturile la lucruri (in afara fructelor si vegetalelor) este dublu fata de US sau Europa, uneori chiar si mai scump. Pentru cine doreste sa sustina proiecte misionare concrete aici in Filipine, exista nenumarate. Colegul meu de departament a deschis un centru pentru mamele singure care nu au din ce trai, si care sunt ostracizate de societate pentru ca nu sunt casatorite. Le respinge atat familia lor cat si restul societatii. E ca si cum nu ar exista, si multe ajung sa se prostitueze doar pentru a supravietui. Din cauza aceasta este o rata inalta a abandonului copiilor. S-a cumparat un teren unde aceste mame vin si lucreaza, iar din vanzarea fructelor si vegetalelor isi asigura un venit minim de supravietuire.

Nu am vazut, cel putin in zonele de coasta, animale care sa dea lapte. De fapt, laptele din magazine se importa, localnicii saraci nepermitandu-si sa cumpere lapte pentru copii. Cei mici cresc cu deficiente majore de calciu, vitamine, fier. Fructe tropicale sunt din abundenta, insa saracia ii determina sa se limiteze la orez dimineata, la pranz, si seara. Ma intreb daca nu exista o legatura si intre statura mica a Filipinezilor si mostenirea genetica deficitara datorita unei alimentatii de saracie.